În DEX putem găsi acest cuvânt ( DESTÍN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.), dar oare el există cu adevărat?
Eu nu cred în destin, eu cred în alegeri. După mine destinul reprezintă alegeriile noastre puse cap la cap.
Unii ar spune: "Eu, care trăiam în Bucureşti, şi cu Gigel, care trăia în Timişoara, ne-am întâlnit în Franţa şi de atunci suntem împreună. Cum să nu fie asta mâna destinului?" Uite aşa simplu, aş răspunde eu. Amândoi aţi ales să mergeţi în Franţa şi nu în orice altă ţară. Amândoi aţi ales o perioadă asemănătoare. Amândoi aţi ales acelaşi mijloc de transport/ muzeu/ stradă, etc.
Alegeri facem în fiecre clipă din viaţa noastră.. să o iau la stânga/la dreapta?.. să mănânc asta/nu?... să iau autobuzul/maşina etc. Ele ne schimba viaţa, ele ne fac să credem că "destinul" există, dar, de fapt, noi facem totul, nu ne spune "destinul": "Fă aşa!". Nu! Noi alegem să facem lucrurile într-un fel sau altul. Noi suntem responsabili pentru "destinul" nostru, nu Dumnezeu sau vreo altă divinitate. Doar noi suntem cei care aleg! Forţa destinului stă în noi, în voinţa, credinţa şi puterea noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu